Pentru început vă pot spune că o adevarată condamnare a comunismului eu o văd doar în vis.
In istorie există un precedent, a mai fost condamnat un regim, cel nazist , cu toate că regimul instaurat de Hitler a nimicit ceva mai puţini oameni decât cel instaurat de Lenin, el a fost condamnat primul . Cu toţii ştim, că procesul a avut loc la Nuremberg şi s-a finisat cu un verdict, care a condamnat toate faptele acestui regim, liderii nazişti care erau în prizonierat au fost atârnaţi în ştreang, iar cei care au reuşit să fugă în ultimile clipe , toată viaţa lor au fost fugari şi nu şi-au găsit refugiu nici în gaură de şarpe, puţini au murit în libertate.
Naţiunea, care să zicem aşa la figurat a avut de reglat nişte conturi personale cu acest regim şi în ziua de astăzi cheltuie sume destul de importante pentru a răscoli junglele Americii de Sud şi nu se opresc până nu găsesc măcar osemintele ofiţerilor germani înscrişi în listele negre.
Nu văd motivul de ce foştii comunişti pot dormi liniştiţi după condamnarea lor în diferite ţări, de parcă nici vorbă de zeci şi zeci de milioane de victime şi alte sute de milioane, viaţa cărora a fost transformată în infern.
Nu văd motivul de ce după condamnarea comunismului să nu fie condamnaţi şi comuniştii.
Începând cu supravieţuitorii perioadei staliniste, cei care au făcut listele pentru deportare, cei care pe întreaga perioadă sovietică au acuzat şi judecat , trimiţând la moarte sau în puşcarie mii de oameni, mulţi dintre ei încă sunt in viata. Nu înteleg, de ce ei nu ar trebui sa zdohneasca în puşcarie!?
Nu înteleg, de ce acei care au scris diferite denunţuri contra “duşmanilor poporului”, acei care au dat jos crucile de pe biserici, acei care în şcoli smulgeau crucile de la gâtul copiilor şi umblau la Paşte prin curtea bisericii întocmind liste, nu ar fi şi ei condamnaţi , condamnati foarte, foarte aspru , de ce ei ramân în libertate şi stăpânesc bunurile acumulate încă în acea perioadă , apartamente de pe spatele poporului subjugat, vile, pensii şi distinctii de stat ?
Luaţi primii o mie de oameni după marimea averii din micuţul nostru stat şi vedeţi cine au fost ei sau părinţii lor în timpul Uniunii Sovietice şi totul devine clar ca bună ziua . Îi numeri pe degete pe cei care nu au sânge pe bănişorii lor, frumos s-au mai întors timpurile: părinţii lor comisari la părinţii noştri, iar noi angajaţi la copiii comisarilor.
De aceea, mai ducă-se naibii condamnarea aceasta fără condamnaţi !
Publicat de Ion Tcaci 
